Satele comunei Balinţ au rădăcini din preistorie .Mormântul cu ocru, descoperit la Movila lui Koardoşi, datează din neolitic.

            Săpăturile de la cetatea din Târgovişte, au descoperit trei niveluri de culturi, din sec. al II-III-lea, al XI-XIII-lea, al XV-XVII-lea.

             În sec.al VII-lea, satul Balinţ era o Obşte sătească care avea în frunte un daco-roman Balu (albu). Obştea avea denumirea căpetenei. Venirea slavilor în sec. VII-lea slavizează majoritatea obştilor săteşti din cursul mijlociu al râului Bega. De la numele obştei(al căpetenei)se înlătură terminaţia şi se adaugă sufixul slavon,, inţ”la rădăcina numelui  Bal, se adaug sufixul plural,, inţ’’astfel  numele obştei  săteşti a localităţii devine ,,Balinţ”.

            Din sec. al X –XI-lea pe cursul mijlociu al râului Bega au fost nenumărate inundaţii. Satul Balinţ fiind la  500 de metri de albia râului Bega a fost mereu inundat. În sec. al XI-lea o parte din locuitorii satului se mută pe o vatră ferită de inundaţii. Apare un sat nou, derivat din primul, Balinţul de Sus, aşezat pe valea Bisericii, iar Balinţul de Jos (Balinţ Mali) rămâne pe vechea vatră. Din sec.al XII-lea cursul mijlociu al râului Bega, până în sec,al XVII-lea, este o mlaştină. In toată această perioada satul Târgovişte era unitatea administrativă. Târgoviştea nu a fost slavizată, ea păstrându-şi numele din perioada daco-romană. Numele derivând de la Târg şi Vesta( Vesta la romani era zeiţa focului)Vechea vatră a satului era aşezată în extravilanul Ocoale, pe platoul dealului Crucii. Pe platou până în sec. al XVII-lea se organizau târgurile, unde veneau locuitori din sate mai îndepărtate şi înnoptau pe platoul târgului, în anotimpurile răcoroase aprindeau focuri, care vesteau locul de adunare a târgului.

          Alături de alte sate sunt amintite satul Balinţul de Sus, Târgovişte şi Fădimac.

          Balinţul de Sus şi Balinţul de Jos, Bakofalva, Fădimac şi Târgoviste sunt atestate documentar la1488.În lucrările istoricilor Peşty Frigyeş 1882, Krasso varmegye tort. Vol II. Budapesta şi Ştefan Pascu,1979, Voievodatul Transilvanei, volumul II.

          La 1604 în hotarul satului Balinţ se dau lupte intre trupele lui Layoş Rakotz cu trupele otomane.

          În 1739 trupele austriece trec la represalii împotriva locuitorilor satelor care au sprijinit pe turci, în timpul războiului din 1736-1739 şi au participat la răscoală. Satele Balinţ, Fădimac şi Târgovişte  au fost făcute scrum de armatele imperiale.

          În 1740 austriecii stabilesc noi vetre pentru satele incendiate. Sunt vetrele pe care se află şi astăzi satele Balinţ, Fădimac şi Târgovişte.

          La Balinţ se stabilesc din 1880 familii de comercianţi evrei şi de meseriaşi germani.

          Din 1892-1894 se colonizează satul Bodo cu maghiari.

          Calea ferată Lugoj –Ilia este dată în folosinţă la 1897,la Balinţ se construieşte  gară.

          Se construieşte Biserica ortodoxă de cărămidă din Balinţ în 1887-1890

          Din1902 până în 1904 se formează colonii maghiare în satele Balinţ, Fădimac şi Târgovişte.